Când urgia vremii cade
Peste gânduri şi stârpeşte
Orice taină, orice durere -
Sau când soarele-i poveste;
În odaile-ngheţate
Amorţite în crispare
Prin vibraţiile de tremur,
Lipsa razelor de soare
E pedeapsa pentru care
N-am gândit nici-un păcat,
Însă gerul ce domneşte
E răspunsul îngheţat
Al utopicelor glume,
Blasfemii – cuvinte goale
Ce le-am împărţit în lume
Ca nişte vorbe banale.
Steve walks warily down the street,
With the brim pulled way down low
Ain’t no sound but the sound of his feet,
Machine guns ready to go
Are you ready, Are you ready for this
Are you hanging on the edge of your seat
Out of the doorway the bullets rip
To the sound of the beat
Another one bites the dust
Another one bites the dust
And another one gone, and another one gone
Another one bites the dust
Hey, I’m gonna get you too
Another one bites the dust
How do you think I’m going to get along,
Without you, when you’re gone
You took me for everything that I had,
And kicked me out on my own
Are you happy, are you satisfied
How long can you stand the heat
Out of the doorway the bullets rip
To the sound of the beat
Another one bites the dust
Another one bites the dust
And another one gone, and another one gone
Another one bites the dust
Hey, I’m gonna get you too
Another one bites the dust
Another one bites the dust
Another one bites the dust
Another one bites the dust
Another one bites the dust
There are plenty of ways you can hurt a man
And bring him to the ground
You can beat him
You can cheat him
You can treat him bad and leave him
When he’s down
But I’m ready, yes I’m ready for you
I’m standing on my own two feet
Out of the doorway the bullets rip
Repeating the sound of the beat
Another one bites the dust
Another one bites the dust
And another one gone, and another one gone
Another one bites the dust
Hey, I’m gonna get you too
Another one bites the dust
Dragostea nu are
Vârstă, sex, culoare.
Diferenţele de cultură, statut, vârstă sau educaţie nu ar trebui să fie un impediment în calea dragostei în secolul nostru. Încercăm să fim cât mai deschişi la minte, chiar dacă acest lucru poate duce în absurd sau penibil.
Cazuri se ştiu prea multe: el 21 – ea 40, el 39 – ea 19, ea 28 – ea 16, etc.
Eu am fost inspirat de un caz simplu: el 26 – ea 16. De ce nu pot avea şi eu o prietenă cu 10 ani mai mica decât mine? Aveam 17 ani şi m-am decis: i-am dat viaţă Anfilofiei.
Anfilofia este prietena mea imaginară, cu 10 ani mai mică decât mine. Ea s-a născut la vârsta de 7 ani, direct în clasa întâi, iar acum cică ar fi… clasa a şasea (cred). O luam cu mine la liceu, mă ajuta la teze, iar la facultate îmi spunea ce scriau colegii în foi, pentru că nimeni altcineva nu o putea vedea.
Nu înţeleg de ce toată lumea râde şi mă face nebun când spun că am o prietenă imaginară cu 10 ani mai mică decât mine. Oameni buni, lucrul ăsta în realitate se întâmplă. Ce este mai grav: ironia unui subiect sau faptul în sine?
Niciodată nu voi subestima o masă de oameni dezinteresați! Nu mă voi baza pe acest lucru și nu voi încerca să profit de lipsa de interes ale unora probabil cu alte priorități decât ale mele.
Mă uit la oameni importanți, maturi, încărunțiți cum vor sa ia decizii mai mult sau mai puțin importante, cum nu primesc feed-back de nici un fel din partea maselor și consideră că ar fi potrivit ”să gândească pentru alții”.
Masele nu dorm! Oamenii sunt într-o continuă gândire, chiar dacă prioritățile lor pot diferi de la zi la zi sau de la an la an. Așa cum nu le pasă despre mersul anumitor lucruri o lunga perioadă, lafel de simplu pot fi teribil de frustrați de o anume decizie, se revoltă, o rezolvă sau nu, iar după iar o altă unitate de timp o lasă uitării.
Desigur că există diferite metode de controlare a maselor, sau mai bine zis a grupurilor țintă, dar în nici un caz subestimarea nu este deloc o soluție vandabilă.
Aviz C.P.
Într-un articol următor voi spune cum își însușesc unii meritele altora, la nivel înalt!
Consider că la intrebarea “De ce porți tricou în fața studenților?” este ușor de dat un răspuns. Mai ales când am un tricou cu Liga.
De ce stimabile domn profesor nu este lafel de clar și pentru dumneavoastră? De ce considerați că este necesar ca liderul studenților dintr-o Universitate să se afișeze ”la 4 ace” la un eveniment strict pentru studenți?
Ba mai mult decât atât, faptul că nu înțelegeți câtuși de puțin lucrul acesta, nu vă dă dreptul ca într-o stare de ebrietate fiind (dumneavoastră, eu păstrându-mi verticalitatea în fața sticlelor de vin și whisky) să reveniți la subiectul de peste zi și să mă jigniți într-o discuție avută la toaletă cu prohaburile desfăcute.
Aveți un titlu, o imagine, o prestanță, un renume… tot ceea ce oferă remarcabila funcție de profesor universitar. Vă felicit pentru gradul dumneavoastra! …dar vă desconsider ca om! Știu că nici dumneavoastră nu dați mai mult de un scuipat pe mine ca persoana, așa că sentimentul este reciproc.
Se pare că trebuie să explic de sute de ori rolul studentului reprezentant, și anume că este pentru studenți, nicidecum o marionetă a cadrelor didactice. Se pare că va mai dura timp pană ca acest lucru să fie înțeles de toată lumea.
I hear the ticking of the clock
I’m lying here, the room’s pitch dark
I wonder where you are tonight
No answer on the telephone
And the night goes by so very slow
Oh I hope that it won’t end though
Alone
Till now I always got by on my own
I never really cared until I met you
And now it chills me to the bone
How do I get you alone
How do I get you alone
You don’t know how long I have wanted
to touch your lips and hold you tight
You don’t know how long I have waited
and I was going to tell you tonight
But the secret is still my own
and my love for you is still unknown
Alone
Till now I always got by on my own
I never really cared until I met you
And now it chills me to the bone
How do I get you alone
How do I get you alone
Alone
Alone
Ce idei îmi tună mie când o ajut pe mama să pună varză pentru iarnă?
Cum ar fi să afirm că femeile sunt nişte verze? Cred că m-ar împuşca chiar toată lumea dacă aş zice-o. Ah… fuck! Am zis-o deja. 
Eu nu am vrut decât să fac nişte comparaţii cu faptul că varza are foarte multe foi pe care trebuie sa le descoperi şi să le dai la o parte pentru a descoperi în cele din urmă… cotorul. Aşa şi cu femeile. Pe bune! Sunt extraordinar de complexe şi ai nevoie de mult timp şi îndemânare pentru a ajunge la… (şi nu mă refer la sex!!)
Şi mai ştiu o comparaţie, care lafel nu ar fi apreciată. Dacă un băiat i-ar spune unei fete că are ochi de vacă, aceasta probabil că în clipa imediat următoare l-ar plesni. De ce? Ziceţi-mi un animal mai blajin, cu ochii mai puri decât o văcuţă… în afară de căprioare sau gazele.
Oare comparaţiile mele sunt ciudate, sau lumea nu este atât de deschisă?
Ce poate fi mai inedit decât să citeşti pe tron? Când am scris anul trecut articolul „Plăceri Concomitente” am crezut că acela este cel mai neobişnuit lucru. Aveam să aflu pe percursul trecerii timpului că nu eram nici pe departe singurul care făcea chestia aceasta.
Daaar… consider că aseară am înfăptuit un lucru mult mai revoluţionar decât cel prezentat acum un an. Ce faci când eşti cuprins de o nevoie şi o dorinţă în acelaşi timp şi nu ştii căreia să-i dai prioritate? Îţi iei frumuşel laptopul în braţe, vă duceţi amandoi în baie, îl aşezi pe coşul de rufe şi îţi continui lejer jocul de FIFA început… chiar dacă trupul tău mai are şi alte… activităţi.
Ar fi cam grav dacă meciul ar necesita prelungiri şi penalty-uri, sau dacă în loc de FIFA ar fi vre-un joc de strategie… şi nu ştiu dacă aş recomanda în aceste condiţii.
P.S. Azi mi-a şoptit cea mai bună prietenă că au băgat episoade noi din South Park. Şi-aşa mă plângeam că n-am timp să le vad… poate recurg la gestul descris mai sus.
“Tot ce-ai iubit a fost durere,
Ce-ai preţuit a fost părere!”
E tristă senzaţia când realizezi că ceea ce ai investit în ultimii 3–4 ani îţi oferă acum doar un sentiment amar. Toată fericirea şi cele mai frumoase momente ale tinereţii se pierd odată cu încheierea unui ciclu…
Probabil acesta este dezavantajul unui idealist care atunci când află adevărata stare de lucruri rămâne mai dezamagit decât un copil rămas fără alint.
Simt că sunt doar două posibilităţi acum:
Nu e timpul potrivit pentru niciuna. O să consider starea aceasta de saturaţie ca pe o altă provocare şi voi încerca să fiu lafel de bun ca şi până acum. Oricum, vă mulţumesc că m-aţi format şi mi-aţi dat tărie! Vă las în ignoranţa voastră!
P.S. Nu este în nici un caz vorba de Ligă!
