Resentiment

          “Tot ce-ai iubit a fost durere, 

          Ce-ai preţuit a fost părere!”

 

          E tristă senzaţia când realizezi că ceea ce ai investit în ultimii 3–4 ani îţi oferă acum doar un sentiment amar. Toată fericirea şi cele mai frumoase momente ale tinereţii se pierd odată cu încheierea unui ciclu…

          Probabil acesta este dezavantajul unui idealist care atunci când află adevărata stare de lucruri rămâne mai dezamagit decât un copil rămas fără alint.

          Simt că sunt doar două posibilităţi acum:

• Am ajuns la un nivel în care pot schimba ceva şi am o influenţă, dar nu am timpul necesar. Mai am nevoie de cel puţin un an în plus pentru asta!
• Să-mi iau zborul detot şi să mă uit în urmă numai când doresc eu.

          Nu e timpul potrivit pentru niciuna. O să consider starea aceasta de saturaţie ca pe o altă provocare şi voi încerca să fiu lafel de bun ca şi până acum. Oricum, vă mulţumesc că m-aţi format şi mi-aţi dat tărie! Vă las în ignoranţa voastră!

 

P.S. Nu este în nici un caz vorba de Ligă!

 

Rainbow – Long Live Rock’n Roll

Concert

 

          Mi-am mai îndeplinit un vis! De 4 ani decând am întrat în Liga Studenţilor din UMC am fost întodeauna bineintenţionat şi mi-am dorit să fac multă treabă… bună, dar cred că cel mai mult mi-am dorit să organizez un concert.

          Cu ocazia festivităţii de deschidere a Anului Universitar 2009 – 2010, m-am învârtit de câţiva bănuţi (mai mulţi) şi am pornit la drum:

          Cu o sonorizare mai mult decât impecabilă şi cu prestaţia colosală a băieţilor de la Fără Zahăr, concertul mult-dorit de mine a fost excepţional.

          O mulţime de mulţumiri, mâini strânse şi telefoane am primit în urma acestiu eveniment de la presă, studenţi ai UMC, profesori, omologi din alte centre universitare, etc.

          Acum este rândul meu să le mulţumesc celor cu ajutorul cărora a fost posibil acest concert:

• Mulţumesc colegilor din LSUMC: Împreună putem spune încă odată că PE NOI NE ŢINE!
• Mulţumim firmelor de AC&DC şi Arasound: sonorizarea a fost impecabilă şi suntem convinşi că preţul real la tot ce ne-aţi oferit în acea seara era mult mai mare.
• Mulţumim sponsorilor: Universitatea Marimitmă din Constanţa şi CMA-CGM.
• Mulţumim studenţilor care au fost prezenţi şi care s-au bucurat de rezultatul eforturilor noastre.
• …şi nu în ultimul rând ţin să le mulţumesc lui Bobi, Bobo, Alex şi George, care împreună sunt FĂRĂ ZAHĂR! Mulţumim pentru prestaţie şi pentru desenele făcute de voi pe flip-chart la 12 noaptea în sediul nostru!

              Bobi, sper să-ţi placă tricoul nostru şi să nu se certe cu celelalte din colecţia ta!

              Bobo, să ştii că pomul din faţa Universităţii pe care l-ai udat îl vom venera veşnic!

Aniversare

          Azi blogul meu a ajuns la fabuloasa sumă de 10.000 de vizitatori. Nu ştiu dacă zece mii este un număr mare sau mic, ţinând cont că-l am de peste un an (din care 6 luni am fost plecat pe mare)… dar oricum este o sumă rotundă.

          Până acum am atins o sumedenie de subiecte, fiecare mai mult sau mai puţin care să mă caracterizeze. Am scris despre ce mi-a plăcut, despre ce urăsc, despre ce mi s-a întâmplat, idei, întâmplări de-ale altora, versuri, dorinţe, sentimente… şi nu în ultimul rând am pus clipurile mele preferate.

          Sper să nu mă opresc aici. Îmi propun ca pe viitor să atung şi mai multe subiecte, să postez cât mai multe articole bune, mai multe clipuri rock… şi cât mai mulţi vizitatori.

          Până una-alta, vă salut pe toţi care aţi dat cu click-ul pe blogul meu.

          „Ai pup iu!”

 

 

Sus

          Eşti la vârsta când toate realizările acum încep. Adevăratele meciuri şi provocări le descoperi acum. Şi te bucuri când vezi că odată cu fiecare uşă deschisă, ţi se oferă posibilitatea să deschizi şi mai multe; cu fiecare treaptă urcată, vezi şi mai multe trepre în faţa ta… şi parcă pe zi ce trece eşti tot mai bun, tot mai sus, şi şansele tale se înmulţesc… şi acest lucru îţi dă aripi.

          Ai aripi, zbori, eşti tot mai sus… şi de-odată se iveşte un gest, o persoana, cu total alte valori, cu (eventuale) frustrări majore, care cu (sau fără) voie caută să te dărâme.

          Treci prin provocări ce pot dura zile, săptămâni, luni… şi investeşti destul de multă resursă, iar în cele din urmă observi că eşti unul din puţinii care cu acelaşi volum de efort depus reuşesc să ajungă spre vârf, şi atunci te simţi un privilegiat… dar în jos eşti tras numai cu o vorbă, gând sau gest rău de cineva complet dezinteresat de activităţile tale… şi atunci te gândeşti care e lucrul care contează cel mai mult pentru tine:

• Oamenii? Indiferent de calităţi, sentimente, inteligenţă, frumuseţe, etc.
• Reuşita? Înstrăinare, mândrie, viclenie, etc.

Kinky

Voltaj – Erou

 

Noapte de neguri, un cer fără stele

Coşmaruri ce aleargă prin fum,

Mareşale, un ordin, murim pentru ţară

Zdrobim bolşevismul în scrum!

 

Spre patru ceasuri se da semnalul

Ce ne-mpinge-n necunsocut

Vântul revarsa, obuzele urlă

Moartea se-mprăştie-n Prut!

 

Cruci şi morminte, aduceri aminte

Vorbe de aur zvârilite-n noroi

Vezi, mareşale, căci peste vremuri

Spiritul tău este alături de noi!

 

Nopti în tranşee, încleştare murdară

Vieţi aruncate-n abis,

Duşmanul e aproape şi vrea să ucidă

Pământul ce ne-a fost scris!

 

Eroi, au fost eroi,

Ce au luptat acel crus război!

Eroi, au fost eroi,

Ce şi-au dat viaţa doar pentru voi!

Apă caldă

          Simt că m-am întors din „Epoca de Piatră” înapoi în secolul XXI… şi asta pentru că am apă caldă!  :)  Cum descriam situaţia acum trei zile?

          „Eu put!  :|  Stau în casă şi simt că put. Mă duc jos la magazin, vânzătoarele put. Clienţii put. A trecut pe lângă mine o mămică cu o fetiţă: mămica puţea. Mă întâlnesc cu un prieten să-u dau un CD, nu apuc să constat că imi zice el că pute…  :|  ”.

          Acum lucrurile stau mult mai bine.  :)  Lumea foloseşte duşuri, căzi, săpun, şampon, gel de duş… şi toate astea pentru că este (din nou) aop caldă. Yeeei… Lucrurile au revenit la normal.

          P.S. Încă un motiv de bucurie, azi am văzut autobuze pe traseul lui 48!! Nu mai merg demult cu el, dar m-am bucurat pentru că asta era o dorinţă mai veche de-a mea! 

Tehnologie & fiţe

          Whireless, home – banking, USB, cameră digitală, telefoene mobile, 3G, trafic de date, SMS, plug & play, stick, mp3 – player, router, card, CD, DVD, laptop,  memory card, cont, internet mobil, bluetooth, handsfree, reţea, telecomandă…

          Toate aceste lucruri sunt îndemâna oricui astăzi. Indiferent de situaţia materială a fiecăruia sau dacă te duce (ori nu) creierul, oricine se poate „bucura” de cele enumerate mai sus.

          Două mari curiozităţi am şi eu în ceea ce priveşte toate acestea:

1. Lucrurile astea sunt o necesitate sau un moft? Avem nevoie de tot ce folosim sau numai fapul că sunt la modă şi au şi cei din jurul nostru ne obligă să le folosim şu noi?
2. Lucrurile astea îţi uşurează sau îngreunează viaţa? Eu în perioada liceului nu vroiam nici telefon mobil să-mi iau pentru ca nu-i vedeam rostul (până a venit mama şi mi-a băgat un telefon la abonament pe gât). Acum mă folosesc de fiecare lucru enumerat mai sus şi simt cum odată ce accesoriile se înmulţesc, şi probleme cresc.

          …şi pentru a rezuma ambele întrebări într-una singură: Care este limita dintre necesitate şi moft?

 

Leproşi

          În viaţă nu avem nevoie chiar de tot ce ne utilizăm. Poate nici jumătate din lucrurile care le folosim pentru a ne face viaţa mai uşoară, nu sunt neapărat vitale. Dar odată cu societatea, le achiziţionăm, le păstrăm şi în unele cazuri le mai şi folosim (…mai mult sau mai puţin…). Fie că este vorba de telefoane mobile, internet, roboţi de bucătărie, apare de ras electrice, etc., putem realiza că viaţa îşi poate derula cursul şi fără o parte din aceste „accesorii”.

           Nu spun că ar fi o ideie bună sa refuzăm să utilizăm toate aceste invenţii şi că ar fi mai bine să ne întoarcem la modul de viaţă al străbunilor noştri, ci vreau să subliniez că toate aceste mofturi nu nu sunt lucrurile cu adevărat vitale, doar concepute pentru a ne face viaţa mai comodă / palpitantă.

          Ce este cu adevărat important – şi aici am toate motivele să-i înjur pe cei de la CET (intreprindere, nu cartier) – este să nu ai apă caldă. Să ştii că anual, timp de două săptămâni eşti obligat ca şi locuitor al Constanţei să stai nespălat… tu şi toţi ceilalţi.

          Am şi eu o nelămurire: Apa caldă vine de la robinet sau de la aragaz?

          …şi ca să-l citez pe un prieten când era beat:

          Apa caldă e mai caldă decât e rece apa rece? Sau Apa rece e mai rece decât e caldă apa caldă?